Dorinta

Arunca gandul tau in Frunze si il priveste de la geam,

Cum se strecoara printre raze, ascunse-n umbra si de-un ram.

Cand amorteste dimineata in fata ochilor tai calzi,

Priveste-ma uitata-n rama, si-nca topita-n al tau glas.

 

Ia-ma de mana mirosind, a noi si-a umed de poveste,

Pentru ca ce privesti acum e-a ta gradina si o veste.

Iti spun incet si printre gene, cu ochii-nchisi de pasiuni,

Ca ce-mi doresc e sa avem: mai mult, mai cald, nu doua lumi.

 

De timp pentru ce iti lipseste, si inc-atat pentru ce vrei,

Caci tot ce simti nu-ti prisoseste, decat de ce faci pentru ei.

Hai sa ne amuzam in soare, sa ascultam in dimineti,

Ce pasarile canta-n lume, pentru Divin, despre lumesc.

 

Sa ne visam printre copaci, sa ne jucam cu minti de vise,

Privind castelul de pe geam si iedera ce il cuprinde.

In lumea noastra vreau sa fim, mai fericiti ca tot ce-a fost,

Sa fie simplu si frumos, sa te iubesc, sa ma adori.

 

In noaptea asta si in alte, gandeste-te cand te asezi,

Si cand te-ntorci printre cearceaf, si perna-n brate poate vrei,

Ce-a fost in clipe si trairi, ce-a fost emotie si putere,

Ce-i despre tine-n ce-a trecut, ce este azi, si ai mai cere?

 

Si dupa ce raspunzi la toate, amestecate-n oboseala,

Sfruntate-n vorbe si cuvant, in intonatie si in vara,

Asculta lumea de pe geam si vezi ce-ti spune la ureche,

E prea incet, sau ai uitat, ca e acolo, nu de veghe?:)